Veni, vidi, fugi

Undeva in Galati-sat. Jurul si imprejurul zici ca sunt din Hiroshima. Mai exact Hiroshima-6 august 1945-ora 8:15 pentru evitarea oricaror confuzii. Singura cladire care pare a fi ramas in picioare este cea in care intram noi. In jur pustiu, inauntru nici tipenie, zici ca esti intr-unul din filmele "Wrong Turn". Pentru confort sporit temperatura dinauntru este apropiata de cea de-afara si ne felicitam ca nu ne-am asezat la o masa de langa geam, asta nu inseamna ca atunci cand usa de la intrare se deschide nu resimtim cele 8 grade celsius care invaluie stratosfera, ca de atmosfera nu mai poate fi vorba.
De undeva rasare un barista in tricou cu maneca scurta. Probabil facea flotari in spatele tejghelei, alta explicatie rationala neexistand in lumea stiintifica pana la aceasta ora. Cafeaua ceruta ingheata aproape instantaneu si ne bucuram de un freddo in plin noiembrie. Incerc timid sa-mi dezghet degetele lipite de ceasca si cer un pahar de vin dar, e clar de-acum, soarta imi este potrivnica. Singura sticla de vin a fost deja consumata in ajun la un mega-party al patronului. De mancare nu au dar in diagonala meniului, un anunt care poate fi trecut cu vederea, iti ofera o gofra la orice comanzi. Suntem informati sa-l trecem totusi cu vederea. E ceva "future" si deja speram sa nu iesim la pensie pana nu primim gofra chit ca asta inseamna sa asteptam pana prin 2035.

   Ambient placut din anii '20 dupa cum incearca sa ne sugereze dintr-o rama de tablou chipul lui Al Capone. Totusi, mobilierul iti sugereaza discret ca prietena cu care vii sa aiba cel mult 55 de kilograme. Altfel risti ori sa se ridice cu tot cu scaun in fund ori sa-si bea cafeaua din picioare. Muzica lounge este foarte discreta, atat de discreta incat "Shazam" se dadea de ceasul mortii sa recunoasca vreo melodie. L-am oprit, intrucat de-atata efort risca sa-mi consume total bateria.
 Atentia ne este atrasa de un televizor LED care aflam ca sta la baza serilor cultural-tematice in care se pot viziona filme de pe canalele TLC, MGM... filme pe care poate le-ai ratat si viata ti-ar fi fost mult mai saraca fara ele.
In ansamblu, seara cred ca poate lasa o impresie buna.

   Am fost pe-aici,
Bankers Cafe

Turnul Apple

In cofetaria "Blanche" navaleste un grup de "gradinatari" strans legati ombilical de o educatoare tip pitzi. Doua fetite aflate la varsta la care Mozart compunea primele piese pentru pian au o discutie foarte galagioasa la vederea tortului din imagine: Uite fata "Turnul Apple", spune grasuna care chiar tine un smartphone "Apple" in mana. Cealalta e extaziata: uau ! Pitzi-educatoarea simte si ea nevoia sa intervina cu o explicatie inginereasca: Copii, acesta nu este un tort adevarat, este din ceramica, aveti grija !

In rest, pretul unei prajituri este in jurul a 6 lei, cafeaua 6 lei, scaunele din lemn, total inconfortabile, masa nestearsa cu urme de prajitura desi in total sunt doar 3 mese. Apa minerala calda iar vanzatoarele cu sunculitele la vedere printre nasturii halatelor albe.
A, sa nu uit, cand intri miroase foarte bine numai a feriga si padure intrucat cofetaria are intrare comuna cu o mica florarie.

Peisaj cu flori

Intr-o toaleta de restaurant.
Nu zic care.

Banca antiboschetar, antipensionar, antitanc...

... import-export si de organe
Construita dintr-un lemn special curbat astfel incat orice creatura vie care respira pe nas sa nu poata sa se relaxeze mai mult de 2 minute fara sa constate ca franele de la adidasi nu-i folosesc la nimic impotriva gravitatiei. Daca ceasul rau, pisica neagra si Sfanta Vineri 13 te-au impins sa te asezi pe ea, e bine de stiut ca chemarea pamantului iti va fi mult mai puternica decat a lui "Ion" astfel incat contactul va fi inevitabil si cu puternice accente de "Dan, capitan de play".
Nu trebuie cautata prea mult, arealul existential ii este in singura gradina publica din oras.

Tastatura de pongolez

Pongo isi poate realiza visul "tastic", o tastatura realizata special pentru el, butoane cat alea de la aragaz si fosfor din belsug cat toate cutiile de chibrituri din viata lui. Numai la Selgros.

Cosmarul diabeticilor a inceput

Veniti de luati glicemie !
Au bagat din belsug la "Real".

Google lanseaza doodle-uri speciale de ziua dumneavoastra

Vio a avut o surpriza placuta din partea lui Google, un doodle cadou de ziua ei.

Dopuri castigatoare la bere Silva mai-iunie 2013

O campanie plina de premii, 280.000 de PET-uri de 2 litri si 80 de excursii.
Pana acum am castigat 16 sticle dar erau persoane care veneau sa-si ridice premiile si aveau 50, 100 sau peste 100 de dopuri. Cred ca astia aveau restaurante ceva. Din cauza astora nu se mai gaseau sticle premii pe care sa le ridici intrucat distribuitorul aduce cate 3-4 baxuri pe zi la fiecare chiosc desemnat sa ofere premiile. In cartierul Dunarea sunt 3 chiosculete de unde poti ridica berea iar problema castigatorilor"nesimtiti" cu peste 10 capace, dopuri sau cheite, s-a rezolvat prin legatura directa dintre distribuitor si acestia. Il suni si baiatul intra in legatura cu tine ca sa nu te incurci cu castigatorii ocazionali ca mine. Ce-i drept si eu am apelat la comanda directa catre distribuitpor intrucat aveam fantastica suma de 7 capace la mine. Deci, nu ezitati, cereti numarul de telefon al distribuitorului sau ii spuneti vanzatoarei sa va inscrie pe lista de aprovizionare pentru a doua zi. Ce mai, ca pe vremea lui Ceausescu, puneti sacosele cu sticle la rand si insiruite pe sfoara ca sa nu se bage nimeni in fata dvs. Cu cat te scoli mai de dimineata, ora 3-4 noaptea, si iti pui sacosa la rand, cu atat ai sanse mai mari sa-ti ridici premiul castigat.
Am mai nimerit si vanzatoare comuniste care nu vroiau sa-mi primesca cheita de la doza intrucat nu vedeau scrisul. Pai de ce nu va dotati cu o lupa ? Si parca stiam ca este obligatoriu controlul medical anual care sigur include si controlul oftalmologic, nu ?
Astept cu nerabdare excursia, ca bere nu mai pot sa beau, sunt satul deja.

Cum prinzi puricii fara sa iti scape

Se foloseste o guma de mestecat ( gata mestecata) cu care adunam puricii de pe picioare sau podea. In acest fel nu mai pot sari.

Pestera-restaurant turcesc

Intr-o seara racoroasa de primavara am decis sa ne aruncam pe tobogan direct in vestita "Pestera"de pe vremea lui Prea Seceratu'. Trebuie sa cobori foarte atent la scari ca sa nu te trezesti chiar pe tobogan si sa ajungi in restaurant direct ca Tom si Jerry. Ajuns jos ai de ales unde sa iei loc, in hol-dar e cam rece fiind la intrare, in salonul principal-unde la masa ai impresia ca stai sprijinit de un kitsch asemanator cu o placa de surf, dar daca stai mai bine si te gandesti e chiar scandura de spalat rufe a bunicii de pe vremuri, stiti, aia sprijinita de cada in baie, sau dupa cum am avut trista ocazie sa aflam, direct in bucatarie. Dam noi sa ne asezam in salonul principal, cand, o ceata de spahii navaleste peste noi chiar inainte de a ne potrivi pernele sub fund, strigand din toti rarunchii, Ileriii, Alah Akbar... nu puteti sta aici trebuie sa mergeti dupa noi. Luati prizonieri, ajungem intr-un loc  care cu indulgenta poate fi numit talpa iadului. Un fel de bucatarie deschisa in care puteam admira sabiile turcesti strapungand frigaruile de carne, problema fiind ca trebuia sa te feresti sa nu fii strapuns si tu din cauza distantei mai mici de juma de sabie intre gratar si masa la care stateam. De unde rezulta un sfat care va poate salva viata, dati-le ciubucul inainte, altfel sunteti mutati in bucatarie. Sau cine stie, mai rau, la spalat rufe.

Pe lateralele hotei, siraguri de ardei iuti rosii iti asigurau aceleasi senzatii pe care le incercau iobagii cand erau prinsi in jug si aromatizati cu fum de ardei iuti, iar ca sa nu te simti prea sigur pe tine, cateva eruptii vulcanice de scantei incandescente izbucnite la fiecare 10 secunde cu tinta predilecta spre parul lung al femeilor gazduite la primele mese de langa gratar, iti implineau nevoia de senzatii tari inclusa in meniu. Nu mai vorbim de faptul ca atmosfera trecea serios de 40 de grade si alea celsius iar aerul conditionat nu era prezent nici macar sub forma de macheta. Ma si mir ca acest restaurant a primit autorizatie de functionare de la pompieri.

Lumina este deosebit de obscura, un albastru spalacit care te ajuta sa nu vezi ce bagi in gura si implicit la ghiozdan. Am comandat ceva cu specific turcesc, adica sa aiba carne de miel. Pentru inceput am infulecat niste PACANGA BOREGI-10 lei portia de 4 bucatele, niste mini placintele cu carne de miel, stinse de pompieri direct de la stut cu niste bere EFES DRAFT:

Intrucat se apropia ora 22, ora numai buna de o cura de slabire, am continuat cu ET SOTE la 35 de lei portia, o friptura din bucatele de carne de miel la cuptor, cu rosii cherry si ardei iuti. Cred ca am numarat vreo 7 kile de ardei iuti bai tata, pe care le-am urcat pe marginea platoului. Totul era atat de iute, asociat cu fumul iute de ardei iuti rosii  si temperatura optima de  40 de grade celsius plus lumina orbecaitoare de nu stiai daca bagi in gura servetelul sau bucatelele de carne mari cat niste zaruri de os incat eruptiile vulcanice spre capul tau nu-ti mai parea deloc amenintatoare mai ales ca la masa de alaturi, bugetaresele incepusera sa se descalte si sa se maseze reciproc pe talpile picioarelor. Vroiam sa-mi ofer serviciile pentru o zona situata putin mai sus dar, baiat discret, nu-mi permiteam sa ma uit la alte femei cand nevasta-mea statea acasa.

 Totusi, am ramas cu o dilema, nu despre femei ca aia ar fi insemnat sa am o trilema, despre orez. Daca mi s-a adus o portie de 1 kg de orez pentru sote-ul lui ET, de ce mi s-a mai adus si o paine cu susan de aproximativ 500 de grame ?

Chelnerii au aspectul celor dela restaurantul chinezesc, singura diferenta peste kimonoul alora fiind fesul turcesc iar cadana care se preumbla printre mese, in afara oricarui concept de gastronomie, are in plus o gentuta pe umar, un kitsch banal care incearca sa o diferentieze de marea masa. Nota de plata va va fi livrata intr-un cufar la fel de ieftin ca toate kitsch-urile de aici si ar fi inutil sa asteptati sa vi se dea restul, mai bine aveti bani potriviti.

Concluzie: dupa prima experienta nefasta, n-as recomanda nimanui sa calce pragul acestui restaurant in urmatorii 1000 de eoni.

Sunt cazut in cap-Jurnalul unui motan

Il cheama Porto si asa se odihneste el luandu-ti prim-planul monitorului.

Restaurant Pescarul-update (2)

Vroiam doar sa semnalez ca la Pescarul au instalat boxe sub forma unor bolovani. Un concept urban foarte nostim.

In continuare se mananca foarte bine, ciorba de burta de peste, icre de stiuca, berea rece se serveste in continuare la pahare frapate, ambianta foarte racoroasa...

Urban gardens

 Prima oara am crezut ca florile erau artificiale, din cauza tulpinilor prea drepte. Erau naturale si viu colorate de la mama lor, ca si copiii.

Tapas

Am aterizat la Tapas, undeva prin spatele hotelului "Dunarea", la recomandarea lui Martin. De pe straduta veche, intrarea pare a recomanda o bombita dar inauntru ai o surpriza foarte placuta, un loc curat, intim, unde se mananca spaniol in acorduri fine de muzica spaniola. Un loc ideal pentru pensionari daca vor sa se simta bine dar stati linistiti, sunt si multi tineri.
Pentru inceput am atacat insetat o vaza de flori plina cu vin italian alb la 21 de lei clondirul.

Panoramic Pabaria-meniul zilei (3)

Ridicat in slavi de Pongo, super meniul de 16 lei de la Panoramic a fost analizat si de taticul degustarilor mancarurilor de spital. Prima impresie, asupra hartiei de meniu, indica o surpriza, din 15 feluri de mancare laudate, cele de peste contineau toate numai macrou.
Am trecut repede de prima surpriza si mi s-a comunicat a doua, superoferta: poti comanda meniul in varianta redusa, adica fara unul din feluri, la numai 12 lei si ti se aduc chiar si tacamuri. De oferta asta beneficiaza numai a tot cunoscatorii si cunoscutii lor, un fel de loja masonica a meniurilor oferite de restaurant si deja am simtit ca dintr-o data eram mai inalt cu un cm, de mandrie ca ma aflu printre cei alesi.
Am renuntat rapid la ciorba de peste din meniu gandind logic ca si aceasta ar fi trebuit sa fie facuta din macrou si am purces la incropirea meniului de 12 lei.