Patul lui Procust

Cabinetul de tratament din cadrul Policlinicii Spitalului Sf. Andrei( Judetean)

Intrucat am intepenit de spate in prima zi de concediu de odihna, am avut placerea sa fac cunostinta cu bugetarii din sistemul de sanatate. In prima zi am vrut sa-i denumesc jefuitorii de cadavre.
Nu de alta dar imi aminteau de soldatii din cel de-al doilea razboi mondial (evocati de Sven Hassel) care daca erai ranit nu mai asteptau sa mori, veneau si-ti smulgeau dintii de aur, banii, cizmele, pistolul... Jalnice fiinte, in prima zi de injectii mi s-a spus ca trebuie sa vin pe tura doctoritei mele altfel nu mai beneficiez de injectia calmanta. Degeaba i-am spus fetitei cu facultatea de injectii ca trebuie sa fac impunsatura la aceeasi ora din zi, nu parea a pricepe sau a fi capabila de vreo scanteie neuronala. Sigur functiona, nu-i asa, pe injectie. Nu pe bujii. Dupa ce mi-am calmat impulsurile criminale, imi venea sa-i infig doua seringi in creier dar mi-am dat seama ca nu i-as fi atins niciun organ vital, mi-am spus ca a doua zi va fi mai bine si impresia mea despre bugetari si bugetofagi va fi schimbata. Sanchi tata, a doua zi am asteptat nu mai putin de 40 de minute, fara sa pornesc cronometrul, ca tanti asistenta sa-si faca datoria. Datoria pe banii mei, ca cred ca le-am dat vreun miliard si ceva pana acum din asigurari, eu si angajatorul.
Dar veni vorba de patul lui Procust. Dupa ce mi-am odihnit fundul 40 de minute pe bordura din dotarea curtii spitalului, ca de scaune pe care sa se aseze pacientii nu poate fi vorba, vezi imaginea, a venit si si maria-sa pseudo ministra sanatatii, foarte amuzata ca statusem atat ca avea putina treaba de cautat niste fise. Nu conta ca muream de durere pe banii mei. Intru si dau sa ma intind pe patul de tratament. Dau pentru ca a te intinde era imposibil.,ca si  patul lui Procust era doar un instrument de tortura. In piept iti intra discret o bara de fier, una in burta si inca una in tibii. Cum sa te relaxezi pentru a primi sfanta injectiune ?  Intreb ministresa daca asta e patul lui Procust dar se pare ca toata viata ei jucase doar fazan pe fotbalisti. Intr-un tarziu imi gasesc o pozitie demna de invidia unui sarpe si dau sa rasuflu usurat ca voi fi salvat. Acul a venit cu forta unei rachete sol-sol si am avut aceeasi senzatie ca a unui fluture pus la insectar. Puteam sa jur ca acul a trecut prin mine si m-a fixat iremediabil de patul lui Procust.

Cosmarul va continua.