Locatie: capatul de sus al Vadului Gamulea
La cererea lui Pongo, hai sa mergem la o ciorba si la Casa Romaneasca pe unde eu nu mai trecusem de mult.
Prima noutate pentru mine a fost ca la intrare scrie ca aici ar fiinta si o cafenea si anume Cafeneaua Literara Porto Franco. Probabil in vechiul separeu din dreapta cum intri.
Inauntru lumea parea usor plictisita dar imediat am aflat pe propria noastra piele ca era plictisita de atata asteptare. Noi am fost serviti dupa mai bine de 20 de minute iar ceilalti chiar si mai tarziu.
Daca cereti ciorba de fasole cu afumatura trebuie sa stiti ca denumirea de afumatura deriva probabil de la vreun chelner afumat, noi am cautat foarte adanc vreo bucata de afumatura si n-am fi gasit vreuna chiar daca am fi forat vreo 2000 de metri sub masa. Pongo i-a adresat o interpelare ospatarului cu profil somalez asupra misterului afumaturii, prilej cu care acesta ne-a atentionat ca am cerut ciorba de fasole fara sa precizam ca vrem si afumatura care era trecuta in meniu. Ca si cum daca am fi cerut specialitate de cartofi cu crocodil, ni s-ar fi adus numai cartofii, crocodilul pauza. In fine, speriat, somalezul se ofera sa ne aduca separat si afumatura. A stat disperat la bucatarie, poate-poate terminam ciorba si nu ne mai aducem aminte de afumatura promisa chiar de el. Pana la urma afumatura nu a mai sosit.
Ar fi bine si sa nu va uitati la castroanele din care mancati, nu de alta dar ciobiturile de pe margine va pot face sa credeti ca mancati din vreun vas dacic cand de fapt este vorba doar despre nesimtirea cu care patronii isi intampina clientii.
Paharul de tuica dintre cele doua castroane are aceleasi stirbituri specifice Casei Romanesti, in plus calitatea si aroma este de apa de ploaie cu aroma vaga de tuica.
In rest, in fundal un caine ciobanesc jupuit si aruncat pe un gard
1 comentarii:
nu stiu unde-am mai vazut strachina aia ciobita...
mi-am amintit: la bunica
Trimiteți un comentariu