Telefonul de dimineata

Brusc in noapte a inceput sa sune telefonul, lung, indesat, cum numai un sadic poate suna. Ca naiba, telefonul suna din sufragerie si eram sigur ca il luasem cu mine in dormitor. Zic, cine poate sa sune la ora asta, ca vad ca inca este intuneric pe geam. Fetele mele de la servici, sa ma trezeasca la cafea ? Nu mai bine le lasam eu cheia sa ma trezesca dimineata cu cafeaua aburinda la cap ? Ma uit la ceasul electronic si vad ca e abia ora 6:15. La ora asta fetele mele se intorc pe partea cealalta, nici vorba sa fi ajuns la servici. Telefonul nu se mai opreste din sunat si mama ce ecou are... Zic, gata stiu, Pongo, numai pensionarul ala putea sa se trezeasca la ora asta si acum n-are cu cine vorbi despre cum se pregateste ciorba de fasole. Cand sa-mi fac curaj sa ma duc in sufragerie, aud ca raspunde un tip la telefon. Bai frate, era pe holul scarii probabil pe undeva in dreptul usii mele. Ce m-a indus in eroare era ca avea aceeasi sonerie la telefon ca a mea.